unii îţi spun pe nume
eu.....
nu-mi mânjesc buzele cu iluzii
nici inima nu mi-o leapăd doar de amorul artei!


piei nălucă! piei!
nu mă induce în eroare
ai dinţii coloraţi
şi de fiecare dată arunci în mine cu resturi de pâine

mă îmbraci în pisică


piei,piei nălucă!
cusăturile mâinilor tale mă sufocă
şi eu rămân doar cu mirosul Ciulendrei

câteva zgârieturi pe frunte


piei nălucăăăăă!
să râdem în vânt!să scuipăm fantezie!


piei nălucă!
piei!

halucinant te văd muşcând din memoria altei tinere
...
apoi molestezi respiraţia credinţei mele
şi te rostogoleşti în creierul anacondei
construind o altă gheişe.

piei nălucă!
PIEI!